1259, Toscana. Pe măsură ce veniturile din artizani și comerțul exterior au ridicat familiile urbane din nordul Italiei deasupra nobililor pământești, rivalitățile în interiorul și între orașe s-au întărit într-un conflict între două partide majore. Ghibelinii s-au identificat cu dinastia imperială Hohenstaufen care se presupune că a condus Italia, în timp ce guelfii au sprijinit candidații imperiali rivali și pe cel mai mare contestator al fiecărui împărat, Papa. Dacă vreo facțiune a câștigat un avantaj, altele și-au unit forțele pentru a rezista.

Florența (Florența) și Siena comuni (republicile) au condus interiorul țării în fruntea acestor confederații concurente. Pe măsură ce guelfii și-au consolidat stăpânirea pe populata Florență, ghibelinii s-au îndreptat către regele Hohenstaufen al Siciliei, Manfredi de Siena, pentru întăriri. Rebeliunile și represaliile locale au escaladat de ambele părți, în timp ce exilații politici au stârnit praful. După ce Manfredi a trimis cavaleri germani pentru a-i proteja pe toscanii loiali, Florența și-a adunat oamenii și aliații pentru o campanie împotriva Sienei, care a răspuns cu o mare armată proprie. S-au alăturat și Pisa și Lucca, Lombardia și Orvieto. Guelfii și ghibelinii s-au confruntat în cele din urmă în masă în centrul Toscanei la Montaperti în septembrie 1260 - rezultatul a fost o înfrângere sângeroasă a Florentinului. Dar când exilații ghibelilor s-au întors la lordul Florența, guelfii s-au înghesuit la Lucca și Arezzo, semnalând un foc de artificii perpetuu.